6 luni

Nu stiu de ce inca mai tin blogu' asta.
Poate ca temperamentul meu coleric inca nu ma lasa sa-l sterg pentru simplul fapt ca tin mai mult la lucruri decat la persoane..
Sunt deja 6 luni de cand nu am fost acasa.
Acasa?!... Parca eram asa fericita ca plec si acum ma apuca melancolia cand ma gandesc la casa mea, camera mea, patul meu, posterele, biroul, amintirile...familia.

Unele momente sunt triste, poate majoritatea. Poate asta inseamna maturizarea.. poate nu vreau sa ma maturizez..de asta inca vorbesc asa, ma imbrac asa, arat cum arat si ma comport ca atare.

Sau poate o sa treaca. Sunt totusi in perioada sesiunii, e foarte stresant.
La cacat cu totu'. Trece, nu? Ma gandesc unde au trecut 20 de ani...si cand.

Imi pare bine ca-l tin, si imi pare bine cand mai citesc cate o postare veche, si imi aduc aminte ce era in mintea mea. Nu il tin pentru cineva anume, si nu vreau sa fac parte din "blogosfera". Doamne ce cuvant..ce om fara viata l-a inventat?

Anubis e mai mare acum, se face mai rau pe zi ce trece.. si mai frumos. Fara nici o problema sta si toarce langa mine de fiecare data cand sunt adancita in problemele mele, si parca ma jeneaza lipsa lui de griji, stabilitatea lui, si cum casca fara mila in timp ce eu...
Dar e doar un motanel. Imi pare bine ca te-am gasit, imputzitule!