vineri, 8 mai 2009

Suferinta

De vro cativa ani tot observ oameni care sufera.
Cateva persoane pe care ii macina o durere apasatoare, si foarte nimicitoare pe plan psihic, o suferinta ascutita si complexa care o poti intalnii chiar si la unele personaje mai mult sau mai putin dotate cu materie cenusie. O aschie in cur, care nu tine cont de rasa, religie sau intelect si vorbesc anume de persoanele care sufera de grija altuia.
Da, exista, ne confruntam de-a lungu' vietii cu ei deci hai sa vorbim despre asta..
Initial, nici macar nu vroiam sa deschid subiectu', pentru ca nu mi se intampla sa dau importanta la chestiile care se intampla in spatele meu sau chestiile care se intampla in fatza altora, ci numai celor care mi se intampla mie (ce egoista sunt, la naiba) pentru ca sunt ãlea care, de fapt, conteaza - si sunt sigura ca mai devreme sau mai tarziu cu totii o sa ajunga la concluzia asta.
Dar, s-a intamplat ca douã colege de-ale mele sa imi marturiseascã ca nu o suporta pe altã colegã pentru ca nu stiu ce combinatie de-ale lor, fetelor.
Si erau ele dom'le foarte ofticate pe icsuleasca asta, din fel de fel de motive puerile, si-si faceau tot felu' de scenarii posibile cu ea ca un fel de tipar al acctiunilor ei, tot felul de ipoteze, tot felul de analize la gesturi... in fine, le futea grija de ce facea saraca fatã, mai pe scurt.
Daca ati citit niste posturi mai vechi ale mele, stiti ca nu am absolut nici o treaba cu colegii mei... e o relatie strict "profesionalã" sa spun asa, gen 'bã, da si mie tema'/'salut-salut'/ 'de la ce ora venim maine?'/'ai cuaie si tu o tigarã/5mii/10mii' .....etc. si nimic mai mult, cã experienta de viatã m-a invãtat cã ce-i prea mult stricã.
Ei bine, stateam eu si le ascultam si le vedeam cum se agitã si le vedeam asa foarte ofticate pe steha si ma gandeam in primul rand, de ce pula mea imi povestesc asta tocmai MIE, care nu am absolut nici o treaba cu ele sau cu problemele lor si ca oricum nu o sa povestesc nimanui mai departe ce o sa imi zica ele - daca cumva ãsta era scopu'
mie - care nici macar nu ma intereseaza ce probleme au ele, dapãi xuleasca si pentru ca nici macar nu eram atenta la ele ,si nu neaparat acum, ca vorbeau cu mine, ci in general, pentru ca eu nu-mi vad capu' de problemele mele, apoi de'ale altuia -
mie - care pana si ele stiu ca daca am ceva de zis, o zic si in fata, si in spate, si in orice pozitie strategica ar fii persoana cu care am o problema(daca am).

Si uite asa ma uitam la ele, cat de ridicole si penibile si proaste de dau in gropi sunt - ca mare-i gradina ta doamne -, si ma amuzam in sinea mea, si radeam ca-s a dracu de comice daca cumva imi povesteau asta sa faca misto de mine, da partea cea mai trista e ca ele chiar sufereau de grija altuia pe bune.

Cred ca e destul de naspa sa suferi de grija altuia. Adica, cred ca e pe bune vorba "a te fute grija". Iti trebuie destul timp liber si multa imaginatie sa poti sa reusesti. E chiar competitiv. Tre sa fii la curent cu toate, trebuie sa uiti chiar si de problemele tale, sa te uiti in ograda altuia.

Si le-am lasat asa sa vorbeasca cu mine, ca-mi placea sa le ascult, asa, ca sa imi intaresc teoria cum ca prostia e mai infinita ca universu', ca le vedeam dupa aia cum isi trimiteau mesaje intre ele s-o mai barfeasca putin pe respectiva (tactica asta cu mesajele e adoptata doar daca icsuleasca e printre ele), si ma gandeam ca as innebuni sigur daca as face asa ca ele.

Eu.. sunt mai sincera ca altii. Nu e o chestie cu care ma laud, pentru ca pot spune ca am pierdut un an de liceu, am pierdut respectul unora, am pierdut amici, am pierdut sanse la a avea o nota mare la purare, am pierdut rabdare, am pierdut bun simt, am pierdut multe cu gura asta mare care-ti improshca verdele-n fatza la orice moment al zilei si pe langa faptu' ca am pierdut atatea n-am castigat decat verdictul psihologului din generalã : probleme de atitudine.
De-a lungul anilor, problema asta de atitudine s-a metamorfozat in super-combo mania persecutiei + probleme cu nervii, si am ajuns sa nu ma mai pot controla, ceea ce e destul de trist, avand in vedere cat castiga altii lucrand ca niste albinute harnice pe altii pe la spate.

Sincer, ma amuz. Ma amuz cand vad pe altii facand asta, si ma bucur cand intalnesc oameni care cred din toata inima ca fac rau vorbind cacat despre altii, ma amuz cand vad timpul liber irosit de altii uitandu-se la ce fac altii,ma amuz cand vad persoane carora le place sa fie in centrul atentiei - adica le place sa ii fute pe altii de grija lor -, ma amuz cand vad ca sexy braileanca si simona senzual sunt vedete, ma amuz cand ma gandesc ca as putea fii si eu vorbita de catre niste capete-seci, ma amuz cand vad bloguri care critica pe altii, ma amuz cand ma gandesc cate pierd eu si cate castiga ei.

7 comentarii:

  1. pe mine nu ma amuza, ma irita, sa se futa unu/a cu grijile mele !

    RăspundețiȘtergere
  2. Cand unii refuza sa creada ca NU sunt perfecti...critica . =d>

    RăspundețiȘtergere
  3. + dihanio,cred ca pe mine tot m-ar amuza sa se futa unu cu/de grijile tale. sau una.

    + Athropiere, nu chiar. Cu toti criticam, pana si tu pe blogul tau, si eu poate pe al meu, dar asta nu inseamna ca refuz sa cred ca NU sunt perfecta:P
    Ideea e ca toti criticam, dar ma amuz cand altii o fac pe la spate si fug de o confruntare directa.
    :D

    RăspundețiȘtergere
  4. Mie psihologul mi-a zis ca sunt agresivo-depresiva ....

    RăspundețiȘtergere
  5. de ce te-ar amuza ? nu inteleg :|

    RăspundețiȘtergere
  6. Ma refeream la acea "critica" lipsita de sens...La "operatiunea mancatu de cur"...Nici nu cred ca se poate considera o critica...E...o chestie alimentata de invidie,plictiseala,rautate.etc....Cu riscul de a ma contrazice singur...spun ca o critica buna face cat 10 sfaturi prietenesti.

    RăspundețiȘtergere
  7. n-o sa beau bere decat daca de asta va depinde supravietuirea mea si a neamului meu. si redd's nici atat lol

    RăspundețiȘtergere