Inceput de uichend

Chiar nu era nevoie de inca un post, nu e nimic nou, nu e nimic interesant, dar ma plictisesc si imi vine chefu' de borfaialã.
Toata saptamana a fost o plictiseala maaaaaaare, cel putin asa mi s-a parut gandindu-ma non-stop ca o sa plec la Bucuresti si la prãjeala de acolo, gandindu-ma ca o sa ma gasesc cu animala de Enya, de care, culmea, imi e dor - cine ar fii crezut.. acum un an nici macar nu o suportam.

Multe lucruri mi s-au intamplat care nu le credeam...
Sau cel putin erau probabil sa se intample, da' nu mie! O viata de cacat am mai dus coae, cele mai naspa lucruri mie mi s-au intamplat, dar nu asa spune toata lumea?! Ba da. Toata lumea e egoista si egocentrista si putini is ãia care ii pun pe altii pe primul loc. I-am pus si eu pe altii inaintea mea, am fost si eu asa, pana mi-am luat tzaca (mai multe, ca sa ma linistesc bine, ca din prima niciodata nu ma conving).
Dar asta e, omu' tre sa se dea cu capu de toc ca sa vada ca doare. Eh, eu din punctu asta de vedere is masochista. But i'm just a nice ga'l.

Oricum toate probleme mele par copilarii pana le aud pe ale celorlalti, si chiar daca nu le rezolva pe ale mele, macar le minimalizeaza, nu mi se mai par asa catastrofale, si chiar uneori ma consider norocoasa. Poate de asta imi si place sa vorbesc cu lumea, asta e haru meu.

Eu n-am talent la desen, nu gatesc, nu calc, nu scriu, ma comport mai mult ca un baiat, ce mai, sunt un anti-talent. Dar sunt o companie placuta, sunt persoana caruia ii poti spune absolut orice, orice ai in minte, orice problema, sunt ca un psiholog care si-a petrecut viata intr-un cartier de la periferie si nu prin facultati, si ma pricep sa-ti pun un zambet pe fatza aia emo :D

Sunt ca un clown. Prietenului meu ii plac clown-ii pentru ca, spune el, sunt niste oameni amuzanti, dar foarte foarte tristi si se ascund sub masti zambarete. Eu spun ca...are dreptate. Dar, la urma urmei, cine nu e un clown ?