Draga Mama,

e ziua ta in fiecare prag de primavara. Chem soarele si vine negresit sa te-ncunune cu razele-i de aur.
Gandurile mele se indreapta catre tine in aceasta zi mai mult decat in celalalte. Dragostea si recunostinta imi invaluie sufletul, iar ochii-mi se umezesc. Primul meu murmur tu l-ai auzit, caci tie ti l-am adresat cand am venit pe lume.Primul meu zambet tu l-ai observat caci tie ti l-am daruit intai.Prima mea lacrima tu ai sters-o, caci pentru tine am lasat-o sa izvorasca, cu gandul la necazurile ce aveam sa ti le fac…
Mainile tale m-au spalat si m-au hranit, m-au leganat si m-au ocrotit. Ele neobosite au robotit pentru mine zi si noapte.Caldura maini tale o simt mereu ori de cate ori inchid ochii si ma gandesc la tine…si inima imi bate si mai repede, si mai puternic…Mama.
Mama, in sufletul tau urias imi las toate sentimentele nobile : mandria si iubirea, increderea si respectul, sacrificiul si devotamentul. Sensibilitatea si imaginatia mea sunt mostenirea directa a sufletului tau delicat, bland si iubitor.Tu m-ai invatat sa vorbesc, sa fac primii pasi, sa fiu cinstita, orgolioasa, ordonata si respectuoasa.
Sunt minunata ta faptura capabila de sacrificii si mai mari. Ma copleseste gandul ca faptele mele nu sunt la inaltimea sperantelor tale ce ti le-ai pus in mine.
Dar sunt mica inca, mama…Fii alaturi de mine ca si pana acum si ajuta-ma, caci vreau sa devin un om cu care sa te mandresti, pe care sa te mandresti.


Te iubesc!

Ana.